Termenul de emo se refera, in general, la o persoana mai sensibila, uneori si mai emotiva. Aparitia categoriei emo a urmat unui trend din anii ’90 in muzica punk, acela de a valoriza sentimentele pozitive. Cu toate ca astfel de personae existau si inaintea acestui curent muzical, aparitia lui a incurajat exprimarea apartenentei la aceasta categorie, pana nu demult considerata drept anormala.
In plan social, la sfarsitul secolului trecut s-a produs o mutatie de la valorile puternic masculine (agresivitate, dominare, raceala emotionala si in general orientare catre sine) catre valorile feminine (afectiune, daruire, toleranta si orientare catre ceilalti). Mai mult, a fost incurajata exprimarea acestor valori, in special prin arta.
Conceptul de emo a suferit schimbari in relativ scurta sa istorie. Chiar daca persoanele emo nu exceleaza in a se arata celorlalti, stilul “tocilaresc” pe care ei il adoptau a devenit un simbol al curajului de a-ti exprima sentimentele, fiind adoptat imediat de o multime de alte persoane ca forma de razvratire. Astfel s-a ajuns la conturarea unui stil de viata menit sa atraga atentia.
Aceasta metamorfoza a conceptului a dus, invariabil, la acuzatiile de plagiat. Multe persoane ce se declara emo sunt acuzate ca ar fi fake-emo sau emo-wannabe. Mai mult, stilul vestimentar (in special) a fost adoptat si de alte categorii, cel mai bun exemplu fiind adeptii stilului minimal (un subgen al muzicii eletronice) care au preluat tunsorile, si imbracamintea specifice pana nu demult copiilor emo. Dungile, care erau deasemenea un simbol emo, sunt acum purtate de majoritatea adolescentilor, indiferent de gusturile muzicale sau stilul de viata.
Totusi, exista numeroase persoane emo care nu adopta stilul specific. Se spune ca cei care sunt cu adevarat emo nu se declara, ba chiar nici nu se percep pe ei insisi ca fiind emo. Aceste persoane au tendinte introverte si sunt atrase de activitati preponderant artistice sau creative.
Sursa : www.emo-kid.ro